CÂRTESC CUVINTELE...

CÂRTESC CUVINTELE...
Frumusețea nu se teme de paloarea soarelui,
Cârtește când melancolia devine vălul amurgului
Pecetluind razele în culoarea sângelui,
Rătăcitor pe aripa purpurie a erosului cuvântului.
Taciturnele buze tulbură tristețea nemișcătoare a cuvântului,
Arar împroșcând cu saliva versul tăcerii singurătății,
Singulară în răsărit și-n apus
La capătul eșafodului conjugatului așteptat răspuns.
Timpul întunecă sau vindecă existențe...
Întemeiează zile în ipotetice nopți clandestine
Râzând de făpturile solitare
Ce poartă-n melancolie culori țipătoare.
Unii rumegă versuri jignind firul de iarbă,
Alții-și dilată pupilele de prea multă sfadă
Însă, nicicând, Poezia n-a fost mai jignită
De cei ce mimetic vorbind sunt epigoni, dar altfel se simt!
03/08/2023 ★ ©GeMaryDyS
București, România 🇷🇴, Europa 🇪🇺.
All Rights Reserved!
★★★★★

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CALUL LITERAR ITALIAN: LEONARDO SI LITERATURA ITALIANA, DE LA CAPRICII LA ABANDON

CAZUL MAGICIANULUI DISPARUT, DIN CULISELE EVENIMENTELOR BIZARE DIN TRECUT. UN PUMN DE MAGIE IMPLETIT CU ,,O MIE SI UNA DE NOPTI, PESCARUL SI DUHUL"

JOHN PERKINS, CONFESIUNILE UNUI ASASIN ECONOMIC, TRASEUL INTERIOR DE LA SERVITORUL INDATORITOR LA AVOCATUL PASIONAT DE APARAREA DREPTURILOR CELOR OPRIMATI