★
★
CÂRTESC CUVINTELE...
★
Frumusețea nu se teme de paloarea soarelui,
Cârtește când melancolia devine vălul amurgului
Pecetluind razele în culoarea sângelui,
Rătăcitor pe aripa purpurie a erosului cuvântului.
★
Taciturnele buze tulbură tristețea nemișcătoare a cuvântului,
Arar împroșcând cu saliva versul tăcerii singurătății,
Singulară în răsărit și-n apus
La capătul eșafodului conjugatului așteptat răspuns.
★
Timpul întunecă sau vindecă existențe...
Întemeiează zile în ipotetice nopți clandestine
Râzând de făpturile solitare
Ce poartă-n melancolie culori țipătoare.
★
Unii rumegă versuri jignind firul de iarbă,
Alții-și dilată pupilele de prea multă sfadă
Însă, nicicând, Poezia n-a fost mai jignită
De cei ce mimetic vorbind sunt epigoni, dar altfel se simt!
★
03/08/2023 ★ ©GeMaryDyS
București, România 🇷🇴, Europa 🇪🇺.
All Rights Reserved!
★
★
★
★★★★★
Comentarii
Trimiteți un comentariu