PIATRA DIN ROSETTA SI DESCOPERITORII HIEROGLIFELOR

MOTTO:

'În general, un simbol este un semn care reprezintă ceva şi ceva trebuie să existe pentru ca simbolul să simbolizeze.'

Alfred Korzybski

,,Dacă nasul [ei] ar fi fost mai scurt, fața lumii ar fi fost alta."

Pascal (despre Cleopatra)

PIATRA DIN ROSETTA ŞI DESCOPERITORII HIEROGLIFELOR

INFLUENȚA LUI NAPOLEON BONAPARTE ASUPRA STUDIULUI HIEROGLIFELOR, SISTEMUL DE SEMNE ŞI SIMBOLURI FOLOSIT ÎN EGIPTUL ANTIC

În istoria europeană Napoleon Bonaparte a fost o figură titanică, descris ca un general carismatic şi un bun reformator, juridic şi social. De asemeni, a fost venerat ca un strălucit strateg militar. Însă, mai puțin cunoscută este influența pe care a avut-o asupra studiului hieroglifelor, sistemul de semne şi simboluri folosit în Egiptul Antic.

În 1798, Napoleon Bonaparte a întreprins o expediție în Egipt. Scopul misiunii era de a stabili un punct de sprijin militar în Orientul Mijlociu subminând influența crescândă britanică în acea zonă. Alături de forțele de invazie, Napoleon a luat cu el echipe de experți în diverse domenii precum inginerie civilă, cartografie, istorie, artă şi botanică, dorindu-şi o cercetare detaliată a peisajului, istoriei şi culturii Egiptului.

Interesul lui Napoleon Bonaparte pentru Egiptul Antic este sugerat de unii savanți, care-l considerau cu un simț dezvoltat al propriei puteri, datorită divinizării marilor conducători ai trecutului îndepărtat al Egiptului, al cărui fast şi măreție, a templelor şi a mormintelor, îl fascinau. Dar, indiferent de motivul adunării echipelor de experți de către Napoleon se poate spune că acestea au făcut importante descoperiri în domeniul egiptologiei. Atunci s-au realizat primele hărți detaliate ale mormintelor din Valea Regilor descoperindu-se situri ascunse. Aşa au reuşit să recupereze şi să catalogheze peste 5.000 de comori şi artefacte antice.

Cea mai importantă descoperire făcută atunci, probabil accidental, a fost a unui tânăr inginer, ofițer de geniu din armata franceză, pe nume Pierre-François Bouchard. El fusese însărcinat cu reconstrucția vechii cetăți turceşti din oraşul egiptean Rosetta (arabă, Rasheed), aproape de Alexandria. Napoleon dorea să stabilească o bază militară strategică la gura Deltei Nilului, punctul de întălnire al Nilului şi al Mării Mediterane. Rasheed i s-a părut locația perfectă pentru acele interese militare. În timp ce escava fundațiile fortului, în 15 iulie 1799, Bouchard descoperă o placă mare (o stelă) de granit acoperită cu inscripții sculptate. Bouchard, fiind un om educat, observă pe această stelă trei forme de scriere separate. Bănuind importanța descoperirii făcute îl informează pe Napoleon şi pe adjunctul acestuia, Jacques-François Menon.

,,Napoleon înființase recent un institut ştiințific pentru a ajuta la adunarea lucrărilor savanților şi topografilor săi, iar Bouchard a transportat personal ceea ce până atunci fusese numită Piatra Rosetta la Cairo. Copii ale inscripțiilor au fost făcute şi trimise înapoi în Franța pentru studii suplimentare, iar Napoleon a văzut piatra personal înainte de a se întoarce el însuşi acasă, lăsându-l pe Menon responsabil de expediție."

DESPRE PIATRA DIN ROSETTA

Piatra din Rosetta este o stelă egipteană ce datează din anul 196 î.Hr., din timpul lui Ptolemeu al V-lea Epifan, pe care sunt trei inscripții ale aceluiaşi text în trei limbi diferite: hieroglifică, demotică şi greacă.

Această piatră a fost sculptată în perioada elenistică din granodiorit (granit negru) având o formă aproximativ rectangulară. Însă, din partea superioară lipseşte o parte din inscripția hieroglifică.

În Egiptul Antic scrierea era făcută de scribi, acei oameni educați însărcinați cu redactarea documentelor oficiale. Scrierea era realizată cu hieroglife, semne care reprezentau noțiunile prin figuri stilizate de ființe şi obiecte. Hieroglifele

,,Se citeau de la dreapta la stânga sau invers, orizontal sau vertical, de sus în jos, în funcție de dimensiune, aşezare şi orientare (în linie, pe coloană). Au fost descifrate de Jean-François Champollion, în 1822."

Jean-François Champollion este cel care va reuşi să stabilească o metodă de traducere a scrierii hieroglifice folosind inscripțiile de pe Piatra din Rosetta.

Pe Piatra din Rosetta erau următoarele tipuri de scriere:

1. Hieroglifele care erau scrierea de prestigiu a Egiptului Antic;

2. Scrierea demotică fiind o scriere ,,de mână" inspirată de hieroglife, utilizate în administrație; aceasta a fost precedată de scrierea hieratică, o altă scriere ,,de mână";

3. Scrierea cu litere greceşti, în limba greacă, folosită extensiv în Egipt după cucerirea de către Alexandru cel Mare al Macedoniei (322 î.Hr.).

Însă, scribii foloseau mai multe tipuri de hieroglife:

- Logogramele care erau reprezentări grafice ale cuvintelor;

- Silabarele care reprezentau sunete sau grupuri de sunete;

- Indicatori de pronunție care puteau fi: de sens sau de final al cuvintelor.

,,Cu mult înaintea lui (Champollion), Egiptul Antic fascina. În secolul al XVII-lea, papa Sixtus al V-lea, de exemplu, plasează în principalele intersecții din Roma unul dintre acele obeliscuri pe care supuşii faraonilor le ridicau în piețe sau în fața templelor lor. Trecătorii admirau grupurile acelea de semne stilizate numite hieroglife şi având un inepuizabil farmec al imprimării, întrebându-se ce ar fi putut scrie enigmaticii oameni pe acele coloane, cu trei sau patru mii de ani înainte. Dar în demersul descifrării, au luat-o pe un drum greşit. Pentru că scrierea hieroglifică ascunde o capcană: în aparență, este formată din simboluri uşor de identificat, pentru că prezintă obiecte sau animale din viața curentă, un leu, un şoim, o pană sau o corabie. S-a dedus de aici că scrierea egipteană este simbolică, şi nu fonetică, aşa cum este a noastră: fiecare hieroglifă corespundea nu unui sunet destinat apoi să formeze cuvinte, ci unui lucru concret, reprezentat dintr-o singură mişcare printr-un desen, sau chiar unui concept exprimat prin analogie, de exemplu, şoimul sugerând viteza sau pana exprimând lejeritatea. Şi astfel, prin combinația dintre abstract şi concret, se reuşea, aşa cum au făcut chinezii în limba lor, transpunerea în scris a tuturor aspectelor vieții umane şi ale lumii sensibile. Timp de două secole, această teorie a prevalat, dând naştere unor interpretări pe cât de poetice, pe atât de nesigure, pentru că nu exista nici un mijloc de a verifica exactitatea traducerilor propuse. Până în ziua când un soldat francez, dând nisipul cu lopata, face un dar extraordinar egiptologiei. La picioarele unui zid din fortăreața care apără oraşul Rosetta, pe care armata republicană a generalului Bonaparte, pornită în cucerirea Egiptului, tocmai îl ocupase, soldatul a descoperit o piatră neagră, gravată cu trei texte antice. Al treilea text era scris în greacă, iar pentru celelalte două se folosise scrierea egipteană."

Datorită textului grecesc, explicit, de pe această Piatră din Rosetta se constată că în toate cele trei versiuni de scriere este vorba de acelaşi text.

Piatra din Rosetta prezintă proclamația Decretului de la Memfis în trei scripturi diferite şi a fost crucială în deblocarea misterului hieroglifelor egiptene.

,,Popoarele din Orientul Apropiat au folosit hieroglifele ca model de a scrie."

CHAMPOLLION, DESCOPERITORUL SEMNĂTURII LUI RAMSES: HIEROGLIFELE

Jean-François Champollion s-a născut la 23 decembrie 1790, la Figeac, Midi-Pirinei, în sud-vestul Franței. În 1807 a studiat la Paris la Şcoala de Limbi Orientale de la Collège de France limbile persană, etiopică, sanscrită, zend, pahlevi şi arabă, şi a început să lucreze la un dicționar de gramatică a limbii copte. La 19 ani este scutit de serviciul militar datorită intervenției lui Fourier. Se întoarce la Grenoble unde lucrează ca profesor asistent de istorie.

În 1810, într-un memoriu publicat la Grenoble afirmă că hieroglifele aveau calitatea de a reproduce sunete, iar în 1822 prezintă demonstrația ipotezei sale.

În 1814 a publicat cele două volume intitulate ,,L'Egypte sous les Pharaons".

În 1815 facultatea se închide şi rămâne fără post academic, însă îşi continuă munca asigurându-şi progresul. Examinând textele aduse din Egipt identifică o legătură între scripturile hieroglifice şi non-hieroglifice. Relatează aceste descoperiri în ,,Lettre à M.Dacier", urmată ulterior de o teză mai lungă despre sistemele ,,hieroglifice, figurative, ideografice şi alfabetice" ale Egiptului Antic. Face furori descifrând traducerea hieroglifelor egiptene.

În 1826 devine director al Muzeului Egiptean de la Luvru.

Din 1828 până în 1829 a condus unica sa expediție în Egipt, verificându-şi teoria.

Reîntorcându-se în 1831 la Paris i se creează postul de profesor de istorie şi arheologie egipteană.

Moare brusc la 4 martie 1832 în timpul scrierii marii sale gramatici şi dicționar egiptean. După moartea sa fratele lui îl publică.

Champollion a fost un savant şi un arheolog francez care a descifrat hieroglifele egiptene şi este celebrat ca părintele fondator al egiptologiei.

Activitatea sa este legată în special de egiptologie, domeniu care i-a adus faimă datorită descifrării hieroglifelor egiptene. Acest lucru a fost posibil datorită cunoştințelor sale referitoare la limbile orientale şi în special copta. În descifrarea hieroglifelor s-a folosit, în special, de înscrisurile de pe piatra din Rosetta.

Astăzi, în oraşul său natal, Figeac, în semn de omagiu adus lui se găseşte instalată o replică mărită a pietrei din Rosetta.

,,Jean-François Champollion leşina din orice. Fie că i se dădea o veste tristă sau surprinzătoare, fie că descoperea un element nou în cercetările sale sau chiar un fragment dintr-o statuie, care-l umplea de speranță, iată-l căzut la pământ, fară suflare, palid si asudat, facându-i pe cei din jur să se panicheze şi să cheme medicul. Fără îndoială, suferea de o boală ascunsă care îi tensiona nervii şi îi provoca fluctuații ale tensiunii arteriale."

Champollion a adus ştiinței umane unul dintre serviciile care merită onoare şi glorie postumă, întrucăt a murit tânăr, luminând mințile dornice de cunoaştea vechiului Egipt. El datorează această glorie unui talent asemănător celui lui Sherlock Holmes, dar într-un domeniu mult mai vast, cel mai celebru criptanalist din istorie decriptând codul egiptean.

,,CE SPUNE DE FAPT PIATRA ROSETTA?

Textul Pietrei Rosetta, cunoscut şi sub numele de Decretul Memphis, este în esență un acord între faraonul Ptolemeu al V-lea Epifan şi marii preoți ai templelor egiptene, emis în anul 196 î.Hr. cu ocazia încoronării faraonului. Ptolemeu I fusese un general proeminent sub Alexandru cel Mare şi i-a succedat regelui războinic ca conducător al Egiptului după moartea lui Alexandru, demarând o dinastie suverană care a durat trei secole până la invazia romană din anul 30 î.Hr. Ptolemeu al V-lea Epifan a urcat pe tron în timpul unei perioade politice şi sociale în Egipt. Tatăl său murise brusc, iar mama sa a fost ucisă într-o lovitură de stat la palat, lăsându-l pe copilul de şase ani ca pion într-o bătălie pentru putere pentru controlul țării.

Încoronarea lui Epifan a fost amânată câțiva ani din cauza luptelor interioare de la palat, dar după ce şi-a asigurat sprijinul preoților, el a fost încoronat oficial în oraşul antic Memphis - la 20 de kilometri sud de Cairoul modern - cu un an înainte de sculptarea Pietrei Rosetta. Scopul Pietrei a fost de a cimenta cultul lui Epifan ca un zeu conducător divin (o condiție prealabilă pentru un faraon egiptean), dar reprezintă şi un instrument iscusit de manevră politică din partea marilor preoți. Sub dinastia Ptolemaică, puterea se mutase de la Memphis la metropola în curs de dezvoltare Alexandria. Epifan a avut nevoie de sprijinul continuu al preoților pentru a menține ordinea şi a-şi legitima dreptul la tron, aşa că a emis decretul stabilit pe Piatra Rosetta, acordându-le dreptul de a rămâne în casa lor spirituală din Memphis (că se opune relocării la Alexandria) precum şi scutirea unei serii de legi fiscale care le fuseseră percepute de predecesorii lor."

CE TREBUIE SĂ ŞTIM, PE SCURT, DESPRE HIEROGLIFE: