★
★
FIICA IERNII ŞI IUBITUL EI, PRIER
★
Când Iernii i-a venit sorocul s-a încruntat,
Vuind, sporovăind, se puse pe taclale
Cu vânturile reci rivale
Şi a început să verse o albă agonie
Nuntind cu fulgi de gheață pe fiica-i prea frumoasă.
★
Pierdută peste ani într-un castel,
Pe un jilț sculptat din gheața cea mai pură,
Tăiată fin precum cristalul, în felurite forme şi modele,
Stătea şi suspina că-n astă lume
Nimeni nu are o soartă rece ca a sa şi aştepta...
★
Visa o vreme când singurătatea-i de gheață
Să fie un pic mai caldă, să fie mai voioasă,
Visa o primăvară, un soț cu suflet cald,
Ca recea-i mamă să-i sufle vânt pribeag
Iar legăturile de gheață jos să-i cadă.
★
Visa o veşnicie când totul înverzeşte,
Când chiar natura întreagă din somn se retrezeşte,
Când din al ei castel din cel mai scump cristal
Apare prințul primăverii, Prier, caldul cavaler
Şi iubind-o o va lua în lumea lui cu el.
★
Dar tot visând aievea
Visu-i se făcea
Cum că Prier venise
Şi c-un sărut din somn el o trezea.
Frumoasa adormită la viață revenea!
★
Dar nu ştia sărmana
Că inima-i de gheață
E mult, mult, prea firavă
Când brusc căldura
Către cerul dragoste-i o înalță.
★
Şi degustând sărutul, închise ochii încet,
Căci cruda-i mamă zămislind-o
Cu fire reci de gheață o legase
Ca-n lumea caldă dragostea să nu i-o răpească,
Asemenea Demetrei sâmburele rodiei Korei refuzase.
★
Prier pierzând-o de atunci colindă întristat, an de an,
Crezând că pizma Iernii fiica i-a adormit
Şi-ncearcă s-o îmbune când primii ghiocei apar
Oferindu-i Iernii în dar, dar în zadar,
Doar, doar, s-o îmblânzii Iubirea fiicei ei să i-o dea în dar.
★
Poezia este scrisă în 5.02.2020 de ©Georgeta-Mariana_Dinu.
★
★
★
★★★★★
Comentarii
Trimiteți un comentariu