*****
POVESTEA COJILOR DE NUCI - LECTIA ENGLEZA - NIVEL INTERMEDIAR -
*
Scoala Generala clasa a VII-a. Se apropie ora de engleza, dupa care urmeaza cea de fizica si apoi scapam iar de o zi de scoala. Mai trece o zi! Dar ora de engleza? Cu cativa ani in urma cand preda diriga, doamne, ce ore mai erau!? Dar, a aparut Duma, Duma ruseasca!, (asa este numele profei de engleza) dar, numai rusa nu stie! Glumeam, ca sa mai fac haz de necaz! Cam niciun coleg de al meu nu o prea are la suflet! A reusit sa se faca foarte iubita nu numai la mine in clasa, ci in mai toate clasele din generala. Are un mod unic si de predare si de ascultat incat iti vine cu drag sa stai cat mai departe de orele ei, sa mananci orele pe paine cu dulceata... amara, atat de dulce e! Ce mai! Aceasta profa a stiut sa ajunga la inima tuturor!!! Un mic exemplu: tema de acasa. O cere cum intra in clasa, abia daca ingaima un buna ziua si culmea responsabilul din acea zi cu strans caietele trebuie repede-repede, daca reuseste intr-un minut sa adune caietele cu atat mai bine, din toata clasa de la aproximativ 35 de elevi sa le depuna pe catedra ca altfel ne face cu oua si cu otet. Toti devenim o clasa de dobitoace sau de diverse soiuri de animale cunoscute de dansa. Urmeaza parcursul ,,el fugitivo" al exercitiilor pentru acasa si punerea notelor de aceasta distinsa profesoara care, daca se intampla doamne-fereste sa lipseasca vreo eticheta de pe coperta caietului cu numele, clasa, scoala ne trezim ca zboara prin clasa nemaiajungand sa fie citit continutul. Domnia Sa nu se oboseste sa citeasca lucrarile necunoscutilor care nu stiu in ce clasa si scoala sunt, si mai grav nu-si cunosc numele. Asa ca, faimoasele caiete ajung avioane care decoleaza prin clasa pana aterizeaza in vreun loc, chiar lovind cate un coleg de al meu sau chiar pe mine. Avantaj cei care stau mai in spate cu banca, dar nu neaparat si acolo existand riscuri de prabusiri aviatice necunoscute. Urmeaza un tir de intrebari investigative pentru aflarea posesorului respectivului aeroplan. Bineinteles ca odata aterizat acest avion, neidentificat momentan, mai multi colegi se reped pentru recuperarea si identificarea infractorului iresponsabil cu anonimatul. Pentru identificare! Doamne-fereste, sa nu care cumva sa nu afle cine este anonimul posesor al caietului impricinat ca ne trezim cu un debit verbal din gura Domniei Sale mai ceva ca la ferma animalelor. Daca avem chef ca sa prelungim catastrofa ne mai eschivam cu identificarea aeroplanului prabusit sau chiar cu nerecunoasterea unanima a noastra, a infractorilor acestei ,,clase de iresponsabili" a posibilului intrus aterizat din cer printre distinsele noastre caietele. Vai de noi sa ne eschivam prea mult! Un nou tir de cataclisme verbale animaliere! Ce mai? Ne-am obisnuit, doar nu e prima data cand patim asa ceva! Pe unii dintre noi chiar ii bufneste rasul, care daca sunt surprinsi la timp ii costa o stationare pe culoar cu absenta nemotivata. Deci, cum poftim! Daca consideram ca nu suntem suficient de pregatiti pentru un astfel de atac inclusiv cu ce va urma dupa e mai indicat o portie de stat pe culoar. De aer proaspat!!! Vai de cel ce e prins pe culoar in timpul desfasurarii orelor de catre directorul scolii! Un alt show cu acest distins director-profesor de fizica! Dar, despre dumnealui mai tarziu.
Revin la cele spuse anterior si... Urmeaza dupa expertiza exercitiilor si punerea notei recuperarea pretioaselor caiete, a celor care au fost copii ascultatori si nu au suparat-o pe tovarasa profesoara in acea zi, dar... sa nu ne bucuram prea mult! Odata intrati in posesia caietelor urmeaza ca dumneaei sa deschida catalogul si in ordine alfabetica sa spunem nota, care... acum e, acum? Urmeaza investigarea corectitudinii exercitiilor, ca dumneaei sa fie sigura ca acestea sunt facute de noi si nu copiate de la vreun coleg mai bun din clasa la aceasta respectabila disciplina pe care dansa o preda. Deci, intrebari! Daca nu esti sigur sau nu iti mai amintesti exact ce ai scris, sau doamne-ferste, devii emotiv, vai de tine! Scade nota! Daca ai obtinut un noua, dar nu raspunzi corespunzator cu ce crede dumneai ca trebuie te poti trezi nu cu opt sau sapte, ci chiar cu cinci sau patru. Deci, atentie la oral!!!
Sa ne imaginam ca am scapat cu bine de catastrofa, ceea ce se intampla destul de rar. Urmeaza predarea noii lectii care are o alta traiectorie. Dar, deocamdata, cam atat despre cum decurge ora de engleza.
Cu toate ca suntem cea mai buna clasa pe scoala din acest an nu ii impiedica pe colegii mei satui de atatea injurii si gratuitati sa aplice niste strategii de imblanzire a distinsei profesoare. Deci, ce au copt? Mai multe!
La unele dintre orele Domniei Sale cand distinsa profesoara binevoieste sa ajunga in clasa (se intampla sa mai intarzie, ceva mai mult, nu des) are surpriza gasirii acesteia in bezna... totala, datorita perdelelor bleumarin trase total pentru vizionarea vreunui diapozitiv absent sau a incalzirii totale a clasei in care toti ne sufocam subit de caldura din sala. Soc din partea dumneaei si avalansa verbala, tot de la Domnia Sa.
Alta data are surpriza gasirii celor trei randuri de banci stranse, lipite ca gemenii, dar trei (tripleti!), si, iar soc si avalansa verbala...
In alte randuri ni se face subit rau la vreunul dintre noi poate doar-doar i se face mila si cheama asistenta medicala a scolii, dar si aici depinde... cui i se face rau! Daca doamne-fereste i se face rau vreunui coleg mai bun la invatatura ingaduie chemarea asistentei, daca elevul nu este prea grozav la materia dumneaei, poate sa si lesine ca nu prea este dispusa sa creada posibila boala. Deci, atentie cui ii este rau!!!
Printre ultimele traznai, satui de umilinte si jigniri colegii mei au considerat ca o pioneza este foarte recomandata sa troneze pe scaunul dumneaei. Ca o fatalitate, in acea zi intra in clasa ca o furtuna tinta direct la catedra sa depuna catalogul, geanta si sa se aseze pe scaun. In sala: Suspans! Asteptam cu sufletul la gura asezarea condamnatei pe onorabilul scaun. Nu dureaza mult si auzim tipete.
-Cine este tartorul acestei farse?
Tacere...
Nimeni nu stie nimic...
Investigatii racnite. Furie si iesit ca o furtuna din clasa. Directia dumneaei - cancelarie pentru reclamarea la director a infractorilor. Nu dureaza mult si apare directorul scolii, proful de fizica, nervos. Era un tip inalt, slab, grizonat si teribil de dur... ca la armata. Intra in sala:
-Puteti sa-mi spuneti ce se petrece in aceasta clasa?
Tacere.
-Reiau. Stie cineva ce s-a intamplat mai devreme cu tovarasa profesoara de engleza?
Aceeasi tacere. Nici un sunet. Nici macar respiratia nu se aude. Ce mai, suntem cei mai cuminti, nestiutori si nevinovati elevi din toata scoala, pardon... din toata capitala. Se aude din nou vocea directorului:
-Are careva de gand sa spuna ce s-a intamplat mai devreme in aceasta clasa si ce ati avut cu profesoara?
Aceeasi tacere de fier. Nici macar un zumzet. Directorul convins ca nu vom spune nimic trimite un elev din clasa la alta clasa dupa un alt elev, dupa comandantul de unitate al scolii, mana lui dreapta, care este un elev model atat la carte, cat si la cumintenie. Sosesc cei doi. Colegul nostru revine la banca. Noi stam in acest timp numai in picioare, nu in banca. Directorul ii da noului sosit o cheie de la biroul dumnealui ca sa aduca o punga cu ce stie el ca a adunat in acea zi si cu celebra Verguta / Nuielusa, corectoarea de caractere obraznice. Nu dureaza mult si reapare comandantul de unitate al scolii cu punga si Vergeaua. Noi ne privim curiosi intre noi. Unii dintre colegii mei, mai indrazneti, ii fac semne comandantului de unitate poate divulga ce ne-a pregatit directorul. Dar, nu aflam nimic! Nu ne spune. Ce o fi in punga, ca de celebra Vergea auzisem, dar nu o probasem inca. Venise timpul sa-i simtim agilitatea si usturimea. Pleca comandantul la el in clasa si directorul desface punga, nu foarte mare, dar suficienta pentru surpriza pe care ne-o copsese. (Comandantul le adunase in pauza! Nucile!!!) Ne mai intreaba o data:
-Stie careva din clasa ce s-a intamplat mai devreme?
Aceeasi tacere, dar de data asta si curiozitate din partea noastra: ce o fi in punga?
Se apropie de primul rand si de primul elev din banca si il intreaba:
-Ai cumva amabilitatea sa spui ce s-a intamplat azi in aceasta clasa? Ce ati facut profesoarei?
Tacere. Colegii mei erau toti de o mutenie totala. Candva unul dintre noi indraznise sa divulge din secretele clasei si primise o bataie cat sa tina minte toti ca nu este voie sa spunem nimic. Altfel... dupa ore... alt circ.
-Deci, nimeni nu stie nimic. Vrei sa iei aceste doua coji de nuca sparte sa le pui jos si sa stai cu genunchii pe ele? Poftim!
-Tovarase Profesor, se aude o voce din sala, cum sa stam pe coji de nuca?
-Stii cumva ce s-a intamplat mai devreme aici?
Tacere. Directorul:
-Asteapta ca ajung si la tine si daca nu iti revine memoria intre timp ai parte si tu de doua coji de nuca si de un stat in genunchi pe ele.
Revenind la al doilea coleg din banca din primul rand:
-Tu stii cumva ce a fost mai devreme aici in sala?
Tacere.
-Poftim doua coji de nuca si pune genunchii pe ele. Urmatorul:
-Stii ceva?
Tacere. Poftim cojile de nuca si pune genunchii pe ele. Urmatorul:
-Tu ai auzit sau vazut ce s-a intamplat aici? Nu vorbesti! Poftim cojile si pune genunchii pe ele.
Directorul scolii continua in acest mod cu toti elevii clasei incat in mai putin de douazeci de minute ne trezim toti stand cu genunchii pe coji de nuca. Unora incep sa le dea lacrimile, dar niciun pic de mila din partea directorului. Intre timp profesorul de fizica intra in posesia Vergelei pe care o tine in mana jucandu-se oarecum cu ea. Experimenta frecarea in fizica... cu nuiaua prin metoda moderna, dar straveche: altoirea. Se aude un glas firav din sala:
-Tovarase Profesor, cat aveti de gand sa ne tineti cu genunchii pe coji de nuca? Nu de alta, dar, doare asa de tare!
-Stii cumva ceva din ce s-a intamplat aici mai devreme?
Vocea eelevului amuteste. Aceeasi tacere reapare.
-Stati linistiti ca am timp sa stau cu voi, chiar fara pauza, pana va revine memoria la vreunul din voi sau ati uitat ca urmeaza ora mea de fizica cu voi si m-am gandit ca putem s-o reprogramam la o data ulterioara. Astazi avem treburi mai importante si putem sa sacrificam ora pana va revine memoria. Am timp sa astept sau doriti sa faceti cunostinta cu Vergeaua mea?
Tacere. Nimeni nu mai zice absolut nimic. Dar chiar nimic. Mai trece un timp si profesorul se apropie de primul rand si de primul elev:
-Ti-a revenit memoria?
Tacere.
-Intinde palmele! Pe amandoua! Cu fata in sus! Urmeaza un torent de vreo doua-patru vergelute peste palme. Experimenta frecarea in fizica prin altoire. Ce v-am zis eu?! Doar-doar ne reamintim ceva! Tratamentul si intrebarile se adreseaza fiecarui elev in parte, iar directorul da dovada de calm si de o raceala impecabila. Totusi nimeni nu stie nimic, genunchii ne dor al naibii de tare, reapar lacrimi in ochii unora, dar acelasi stoicism si darzenie afisam: nimeni nu stie nimic. Profesorul este foarte calm, are suficient timp si rabdare si este dispus sa astepte parca la infinit un raspuns la intrebari. Timpul trece groaznic de greu si durerile devin din ce in ce mai mari, si daca doamne-fereste mai deschidem gura sa ne plangem ne mai alegem cu un nou val de usturime a teribilei Vergele.
-Deci, avem timp de stat! Ma gandesc ca daca nu va hotarati sa spuneti nimic sa mai prelungim programul si sa facem ore suplimentare poate va reamintiti ceva.
Dureri mari si lacrimi. Dupa un timp de liniste furibunda amestecata cu lacrimi si asteptare a ridicarii supliciului care nu pare sub nicio forma de anulat, inima directorului nefiind impresionata de nimic, de nicio lacrima din ochisorii nostrii nevinovati, de ingerasi cazuti si acuzati de Ghionoaie, un glas firav mai din spatele clasei care nu mai rezista (acelasi tradator ciomagit anterior) spune:
-Tovarase Profesor, imi amintesc eu!
Ne uitam unii la altii. Colegul isi dezleaga limba si spune ce s-a intamplat la ora. Se aude directorul:
-Asta e tot? Mai stie cineva ceva? Nimic! Bun! E bine si atat pentru astazi! Cu prima ocazie cand se mai repeta ce ati facut astazi aveti nota scazuta la purtare toata clasa si tratament dublu! Sper sa fie suficienta lectia de astazi!
BUNA ZIUA!
*
Textul este scris in anul 2018.
*****
Comentarii
Trimiteți un comentariu