MI-E INIMA...

MI-E INIMA...
MI-E INIMA o vrabie captivă
Închisă ca pedeapsă-n colivia vieții
Ce zbate din aripi zadarnic
Să evadeze de-ar putea din tăvălugul sorții.
MI-E INIMA un vas pe apă plutitor
Ce poartă-n ea prieteni şi duşmani
Care străbat un drum, chiar temporar,
De la începutul vieții pân' la apusul ei.
MI-E INIMA un continent
Cu oameni, sentimente şi tăceri,
Umbrită uneori de-un alizeu
Ivit la ceasul când toate se aşezau perfect.
MI-E INIMA un anotimp,
Când cald, când rece, când ploios, cu vânturi şi cu soare uneori,
Când ca o vrabie captivă vreau să zbor
Pe aripile poeziei inimilor sfidând intemperiile clipelor.
Poezia este scrisă în 7.02.2020 de ©Georgeta-Mariana_Dinu.
★★★★★

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CALUL LITERAR ITALIAN: LEONARDO SI LITERATURA ITALIANA, DE LA CAPRICII LA ABANDON

CAZUL MAGICIANULUI DISPARUT, DIN CULISELE EVENIMENTELOR BIZARE DIN TRECUT. UN PUMN DE MAGIE IMPLETIT CU ,,O MIE SI UNA DE NOPTI, PESCARUL SI DUHUL"

JOHN PERKINS, CONFESIUNILE UNUI ASASIN ECONOMIC, TRASEUL INTERIOR DE LA SERVITORUL INDATORITOR LA AVOCATUL PASIONAT DE APARAREA DREPTURILOR CELOR OPRIMATI